marți, 19 octombrie 2010

Monumentele istorice sunt în suferinta… istorica

18/10/2010

Pe net exista un interesant site al Ministerului Culturii si Patrimoniului National, care afiseaza – sub antetul… Ministerul Culturii si Cultelor, Institutul National al Monumentelor Istorice – lista monumentelor istorice. Accesând pentru doar doua localitati, Buhusi si Blagesti, am constatat ca în prima localitate exista monumentele istorice: Biserica de lemn „Sf. Nicolae” Ciolpani, 1729; Biserica „Sf. Îngeri” Runc, 1787; conacul Teodor Buhus, 1800; ansamblul conacului Theodor Buhus, sec. al XIX-lea (în care fiinteaza Muzeul de Istorie); „poarta oras Buhusi, anul 1800” (toate, pe str. Bradului, nr. 14); Hanul de la Gura Orbicului, sfârsitul sec. al XVIII-lea; moara oras Buhusi, sfârsitul sec. al XVII-lea (ambele, pe str. Orbicului, nr. 161). Pentru Blagesti am gasit o scoala construita în 1912 si o „placa memoriala 1907, pe fatada primariei, 1957”. Am pornit în cautarea acestor monumente istorice… 
Biserica de lemn „Sf. Nicolae” Ciolpani si Biserica „Sf. Îngeri” Runc dainuiesc, în pofida oprelistilor timpului, ca doua bijuterii arhitectonice, gratie slujitorilor bisericii. Statul, de ieri si de azi, nu are niciun merit. Conacul lui Toader Buhus se afla într-o suferinta veche, pe la subsol durerile fiind cronice. Ansamblul conacului? Or fi fost avute în vedere custile animalelor salbatice din fostul campus zoo, parasite si ele, care înconjoara, ca niste tristeti noi, fostul conac? „Poarta orasului Buhusi”, ca monument istoric, e o mare provocare. Este vorba despre poarta de intrare în fostul conac. Ea a fost însa reabilitata de mai multe ori fara sa se tina seama de statutul sau de monument istoric. Are toate durerile unei prezente kitsch, toate cârpelile posibile si este sprijinita cu o proptea zdravana, cum nu vezi nici la o stâna, ca sa nu se pravale peste curiosi. Dintr-un cap de bour – sculptat, si el, tot în maniera kitsch – a ramas numai într-un corn… Hanul de la Gura Orbicului este o ruina scoasa la vânzare pentru teren. Din moara monument istoric mai exista doar niste fundatii de beton care trebuie depistate printre balarii. Nu apare ca monument istoric, în aceasta lista, Sinagoga, constructie de la mijlocul secolului al XIX-lea. Totusi, Buhusi este recunoscut ca fief al rabinilor… 
 
La Blagesti, alta surpriza… Placa memoriala 1907, „de pe fatada primariei”, „asezata acolo în 1957”, dupa cum rezulta din lista amintita, nu exista pe fatada primariei, ci pe monumentul aflat la vreo suta de metri distanta de institutie. „Singurul monument istoric existent în Blagesti este scoala de la Buda, de pe vremea lui Spiru Haret. Aici este acum o gradinita. Dar cladirea ca atare nu are aer de monument istoric. Nu poti efectua reabilitarea decât cu aprobari speciale, care dureaza, costa, dupa cum si cheltuielile pentru reabilitarea propriu-zisa ar fi importante”, zice primarul Laurentiu Munteanu. Aici ar putea candida la titlul de monument istoric biserica „Sf. Parascheva”, înaltata în 1838 de catre camatarul grec Anghelivali. Ea este un unicat în Moldova, având forma unei nave sustinuta de zece stâlpi. Si bisericuta de lemn din cimitir, mult mai veche, ar putea râvni la acest titlu. Daca o placa memoriala recenta are aceasta onoare, asemenea biserici ar merita-o din plin. 
Ion Fercu

sursa

duminică, 12 septembrie 2010

Jaf la gradinita

06/09/2010


Gradinita Nr. 6 Buhusi se afla în buricul târgului. Sâmbata sau duminica noaptea, autori necunoscuti au intrat prin efractie, pe un geam, în cladirea institutiei si, pe îndelete, au cautat aparatura electronica din dotare. Numai doua sali de clasa au ramas neverificate. Probabil ca hotii au cautat si bani, de vreme ce au rascolit prin foarte multe sertare. Bineînteles ca, fiind într-o institutie scolara, n-au gasit. Au plecat numai cu vreo sapte bunuri reprezentând aparatura electronica. Gradinita Nr. 6 a mai fost vizitata de infractori în urma cu vreo zece ani, când sediul Politiei era vecin cu al acestei institutii… Se pare ca hotii nu au prea mare teama/respect fata de politisti, de vreme ce pe strada „Ion Borcea”, la capatul careia se afla gradinita jefuita, aproape toate locuintele au constituit obiectul poftelor infractorilor, unele dintre cazuri figurând cu dragalasul AN. E drept ca institutia jefuita nu are personal de paza. Probabil ca onor guvernantii o fi considerat ca politistii, jandarmii, onoarea hotilor etc vor veghea la integritatea bunurilor de aici. Politistii au initiat o ancheta. 
Ion Fercu

Bacauanca, pe podiumul national

05/09/2010


Concursul national de debate, în format Karl Popper, „Tinerii dezbat”, organizat la Bucuresti de Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului si Asociatia Româna pentru Dezbateri, Oratorie si Retorica (ARDOR), a reconfirmat valoarea celor de la Clubul „Neuron” Buhusi, pregatiti de prof. Carmen Zaharia. Într-o competitie selecta, Cristina Rusu, eleva în clasa a XI-a, Colegiul „Ion Borcea”, a fost singura din zona Moldova care a urcat pe podium, în conditiile unui arbitraj ostil, „cum numai la fotbal se mai întâmpla”. A obtinut prima mentiune a concursului. Motiunile de concurs au abordat, printre altele, teme care vizeaza religia si problematica minoritatilor. O prezenta constanta a podiumurilor nationale, Cristina Rusu, posesoarea unei colectii impresionante de diplome, zice cu umor: „Pentru prima oara, am câstigat, si eu, un premiu însotit de bani. Oameni buni, am fost premiata cu 50 de lei! Sunt primii mei bani câstigati astfel. E un început. Pâna acum am primit numai… hârtii stampilate”. (Ion F.)

duminică, 29 august 2010

Kafteli de I. FERCU


Franta. Presedintele Sarkozy se afla in vizita, intr-unul din cartierele deocheate ale Parisului, Seine-Saint-Denis. Un tanar i-a strigat presedintelui: „Va te faire enculer connard, ici t'es chez moi!” Mi-e rusine sa traduc… Tanarul a fost imobilizat/batut de garda presedintelui. Examenul medical i-a recomandat tanarului invinetit noua zile de repaos la pat. Dupa ce si-a revenit din pumnii oficiali, indraznetul a primit 35 de ore de munca in folosul comunitatii. Sursa: Le Monde.
Romania. Presedintele Basescu, zic adeversarii, l-a lovit pe un prunc in timpul ultimei campanii electorale. Zilele trecute, un tanar avocat, stimulat si de o bericica, intalnindu-se pe Litoral cu presedintele Basescu - in vreme ce ultimul iesea dintr-un restaurant, unde consumase bautura sa preferata, apa plata - i-a reprosat acestuia, in termeni ceva mai civilizati decat frantuzul contestatar, ca a dus tara de rapa. Avocatul zice ca prezidentul i-a ars o palma. Sursa: Media romaneasca.
Bataia e rupta din rai. Acest proverb isi are originea in Vechiul Testament. Citim in „Pildele lui Solomon”: „Cine cruta nuiaua isi uraste copilul, dar cine-l iubeste il cearta la vreme”, „Nu cruta pe feciorul tau de pedeapsa; chiar daca il lovesti cu varga, nu moare”, „Varga si certarea aduc intelepciune, iar tanarul care este lasat (in voia apucaturilor lui) face rusine maicii sale”. Textul in limba greaca al acestui pasaj biblic din Septuaginta (text utilizat in Biserica Ortodoxa) ne ofera o imagine mai clara a aplicarii acestui sfat. in primul rand, in ceea ce priveste „nuiaua”, cuvantul grecesc nu se refera la o nuia sau la vergea, ci si la un simplu bat („betisor”).in al doilea rand, are si un inteles peiorativ in limba greaca moderna (a disciplina sau a imblanzi), mai inseamna si „a instrui”, „a educa” (in limba greaca moderna). Am putea conchide ca, daca prezidentul roman a lovit - ceea ce nu-i sta in fire - n-a facut altceva decat sa educe, stiut fiind faptul ca este un fan al dascalimii. Sunt insa inca multe voci aiurea care afirma cu tarie ca bataia este un abuz, atragand dupa sine cruzimea. in unele state, precum Suedia, s-a ajuns chiar pana acolo incat o palma administrata copilului este pedepsita cu inchisoarea si chiar retragerea drepturilor parintesti. Dupa cum stiti, suedezii sunt niste pesteristi, atat ca nivel cultural, cat si prin nivelul de trai. Bravele proverbe romanesti recomanda kafteala… Bataia la copii e ca buruiana de leac. Mama
unde loveste, carnea creste. Mai bine o data na, decat tot stai ca
ti-oi da. Cearta fara bataie e ca nunta fara toba. Etc. Proverbele englezesti sunt putin contradictorii: „Cine cauta cearta gaseste bataie” sau „Sa te fereasca Dumnezeu de judecata femeiasca si de bataia prostului”. Tot englezii o iau razna, aidoma suedezilor, si cred, ca „Bataia si tot felul de pedepse corporale nu sunt mijloace de a face din copiii nostri oameni intelepti, buni si cu initiativa”. Eu cred insa in intelepciunea proverbelor noastre si tocmai de aceea as dori ca onor kaftealadepartidsidestat sa fie oficializata. Am depasi, astfel, ca fiinte civilizate ce suntem, si stadiul medieval al tinutului in butuci si cu nasul in fum de ardei iute. in plus, o cafteala prezidentiala innobileaza.
Ion Fercu
 28/08/2010

,,Normalitate” sinistră la Spitalul Orăşenesc Buhuşi

„Fiul meu, de patru ani, putea muri cu zile, pe mâna doctorului B”

În contextul în care la Buhuşi atât de multe decurg sub auspiciile anormalităţii induse, devine normal ca Spitalul Orăşenesc să funcţioneze asemenea unui motor gripat, numai bun de dat la casare, în cadrul programului „rabla”. Într-o crasă absurditate „pandemia” expansivă a incompetenţei tolerate a contaminat şi pe doctori, pe unii dintre ei, slavă Domnului, pe aceia cărora suferindul le dă inima, înainte de a o preda pe năsălie, celorlalţi care „vindecă” definitiv, cu tămâie!

Acum, când zilnic mor cu zile oamenii prin spitalele ţării, de parcă sloganul medicinii româneşti este „ce mai contează un popor, raportat la demografia planetară?!”, spitalul buhuşean se circumscrie acestui „ideal”, ca o ultimă corabie încărcată cu naufragiaţi, ce trosneşte şi fumegă din încheieturi. Managerii sunt înlocuiţi într-una, ca antrenorii lui Becali şi asemenea optimistului Gigi de fiecare dată administraţia locală promite cetăţenilor că, în drumul spre rai, vor petrece un sejur de vis cu „sfinţii doctori fără de arginţi”. Dar nu e aşa. Spitalul Orăşenesc Buhuşi este un serviciu de „resurse” pentru cimitire.

E drept, sunt aici medici, cei mai mulţi dintre ei, care înţeleg că nu vin dintr-o lume exterioară umanităţii, ci din umanitate, medici ce, în condiţii de primitivitate medicală, ajută bolnavul, îl smulg din suferinţă şi din ghearele morţii, îl redau vieţii familiei, societăţii. Sunt însă doctori care înaripează bolnavul pentru că unde ar urma acesta să zboare, e musai să moară.

Unul ca aceştia, doctorul B., pediatru, era cât pe ce să facă aceasta fiului meu, de patru ani, pe care l-am dus la el, zilele acestea, cu o temperatură de treizeci şi nouă cu cinci. Îi era cumplit de rău, iar doctorul B. a spus că are „puţin roşu în gât”, i-a prescris două pastile, (nici un antibiotic) şi, adăugând că se va face bine, fără nicio grijă, şi-a luat mâna de pe el. Dar copilului i s-a făcut şi mai rău acasă, febra i-a crescut şi mai mult şi aproape se stingea. De aceea l-am dus la un alt medic, de această dată la o doctoriţă pe care nu o numesc. Ea a constatat că gâtul copilului era plin de pungi cu puroi, că este foarte bolnav şi că se presupune în continuare tratamentul pentru atenuarea febrei, dar, în primul rând, administrarea de antibiotice.

Astfel, fiul meu a fost salvat! Altminteri, o mare de lacrimi ar fi curs din ochii mei, dar un ocean de ură ar fi izvorât în inimă, doctore!

Aşa decurg lucrurile prin cabinetele medicale buhuşene care nu reprezintă medicina, ci concepţia despre medicina frumos elogiată, în culori roz, de către cine are o altă viziune asupra culorilor decât aceea pe care o am eu. Cineva care preschimbă negrul în roz m-a poftit să mă mut din oraş dacă nu îmi convine. Ca drept răspuns, vreau să întreb, la rândul meu: cine se cere să plece, cel care demască răul sau cel care stă bătut în cuie, pentru a-l făuri?!

Cine compune starea deplorabilă a oraşului Buhuşi, cauza sau dezvăluirea?! S-a ajuns să ni se ceară expulzarea de la casele noastre a celor care mai punem un strop de adevăr în cuvânt, nu cu ură, ci pentru că întocmai aceasta este datoria noastră! S-a ajuns la instituirea dreptului de participare la evenimente, pe bază de invitaţie şi cu obligativitatea de a se oglindi aceste evenimente la comandă preferenţială. Cei care au inima încărcată de ură invocă în mod condamnabil ura, cei investiţi să apere drepturile cetăţeanului le culcă la pământ, punând pumnul în gură oricui nu cântă în armonie cu oamenii puterii, din Buhuşi! (Aurel V. ZGHERAN)

Pompierii suna alarma la spitalul buhusean

 Din dispozitia primarului Ionel Turcea, Serviciul Voluntar pentru Situatii de Urgenta Buhusi, coordonat de Ion Vasilache, a efectuat, in regim de… urgenta, un control de fond la Spitalul Buhusi. Concluziile nu sunt dintre cele linistitoare. Un rezumat al constatarilor ne spune ca instalatiile electrice sunt vechi si improvizate, pe alocuri; multi hidranti sunt necorespunzatori sau nu se mai poate ajunge la ei; in caz de interventie a pompierilor, cantitatea de apa care ar trebui accesata/utilizata este insuficienta; nu exista detectoare de fum nici macar la Terapie intensiva sau Pediatrie; lipsesc instalatiile de aer conditionat, cu exceptia sectiei ATI. In cladirea principala a institutiei exista un generator de curent electric vechi, de rezerva, de prin 1977. In sectiile externe exista generatoare de curent electric mai noi. Zice Ion Vasilache: „M-am saturat de scris; ma doare mana de cate nereguli am consemnat. Instalatiile electrice sunt, in mare parte deplorabile. Improvizatiile sunt foarte multe. Nu au fost, nu sunt bani. Vom realiza o situatie sincera a intregii problematici, cu un necesar de materiale, lucrari, bani si o vom inainta Primariei”. Primarul Ionel Turcea spune: „Abia am preluat spitalul. Acum suntem in faza in care punem un… diagnostic pentru baza materiala. Situatiile semnalate de acest control sunt cauzate de subfinantarea sistemului sanitar, de zeci de ani. Incercam sa remediem, sa evitam orice eveniment neplacut. Securitatea pacientilor, a personalului medical reprezinta principalele prioritati. Nu vreau sa se creada insa ca in cladirea principala a spitalului sau in sectii exista un pericol iminent de incendii. Imaginatia unora ar putea prinde aripi, dar in zadar. Dupa ce vor incepe cursurile scolare, mai ales, vom avea ca tinta prioritara Spitalul, dar si pana atunci vom actiona pentru remedierea aspectelor pe care le-am constatat”.
Ion Fercu

Judetul a renuntat la „Hanul Orbic”

Judetul Bacau nu sta grozav la capitolul monumente istorice si cladiri de patrimoniu, cu alte cuvinte nu prea avem dovezi ale trecutului nostru, pe care sa le putem arata turistilor si urmasilor. Iar putinele, care exista, arata jalnic, fiind gata sa se prabuseasca. Restituirea lor proprietarilor nu le-a salvat. In aceasta situatie se gaseste “Hanul de la Gura Orbicului” din Buhusi. In 2010, Gelu Anitei, proprietar, a anuntat ca intentioneaza sa vanda cladirea. Cum Ministerul Culturii nu si-a exercitat dreptul de preemptiune, conform Legii 422, acest drept revine autoritatilor publice locale, respectiv Consiliului Judetean (CJ) Bacau si Consiliului Local (CL) Buhusi. Proprietatea “Hanul de Gura Orbicului” cuprinde un teren de 3497 mp si constructii care ocupa 504 mp, valoarea fiind estimata la 420.000 lei. Dragos Benea, presedintele CJ Bacau, a initiat un proiect prin care se hotaraste ca CJ Bacau sa nu-si exercite dreptul de preemptiune, cu alte cuvinte, sa nu cumpere hanul. “Trebuie sa precizez ca acest imobil a fost retrocedat proprietarilor cu un grad de uzura de 90 la suta”, a declarat Dragos Benea, in ultima sedinta a CJ. Daca autoritatile ar cumpara hanul, obligatia lor, fiind vorba de o cladire de patrimoniu, ar fi sa asigure “conservarea, restaurarea si punerea in valoare”, ceea ce, la starea de ruina in care se afla hanul, ar presupune costuri enorme. In plus, e criza, CJ nu are bani, tocmai a facut o rectificare negativa, asa ca renunta la cladire. Daca ar fi existat proiecte de finantare care sa permita CJ Bacau sa-l achizitioneze si sa-l reabiliteze, presedintele Benea ar fi propus exercitarea dreptului de preemptiune. Acum, e greu de crezut ca va da cineva 100.000 de euro pentru 3500 mp si o cladire in care va fi obligat sa investeasca. Probabil, hanul se va autodemola, in timp, iar in urma vor ramane doar fotografiile. (Silvia P.)
27/08/2010
Sursa